Breloc dintr-o mănuşă

Trucul ăsta îl ştiu din copilărie, de la alţii, mai deştepţi decât mine. Şi este un truc cât se poate de simplu.

Se foloseşte o mănuşă din piele, de preferinţă desperecheată, care se pune pur şi simplu într-o oală cu apă clocotită şi se mai fierbe aproximativ o oră şi jumătate.

Se va face mică-mică, numai bună de breloc. Se poate găuri foarte uşor, pentru a trece prin gaură inelul de chei.

Pentru că părea cam neterminată, eu i-am făcut mănuşii-breloc şi o bordură din aţă albă şi roşie.

Lumânări aromate din lămâi şi portocale

Totul a pornit de la o lumânare pe care băiatul meu cel mic a scăpat-o pe jos şi a spart-o.

M-am gândit s-o topesc şi să-i găsesc un recipient nou, eventual natural. Şi cum e încă iarnă, portocalele şi lămâile s-au dovedit a fi cele mai bune alegeri.

Am tăiat un căpăcel în partea de sus a citricelor, am nivelat şi baza (cât să nu distrug pulpa), am scobit miezul şi apoi am pus fructele la uscat pe calorifer câteva zile. 

 

Când au fost gata (trebuie să fie tari), am topit ceara în bain-marie, am adăugat în ea ulei aromat de portocală şi lămâie, apoi am turnat-o în recipientele din fructe. 

Înainte ca ceara să fie complet întărită, am introdus sfoara (dată în prealabil prin ceară) care va funcţiona ca fitil.

Pentru a fi mai arătoase, le-am decorat pe margini cu vopsea acrilică şi sclipici.

 

Jocul literelor

Copiii învaţă mai simplu şi mai repede jucându-se, se ştie. Aşa că, pentru copilaşii şi părinţii care se luptă cu alfabetul, un joc al literelor este şi distractiv, şi foarte util.  

Jocul propus vizează compunerea de cuvinte după imagini (fructe, obiecte simple, chiar culori) cu ajutorul unor litere mobile, uşor de ataşat.

Cum se face:

Se decupează din carton câteva forme vesele: inimioare, pătrate, steluţe etc.

Acestea se colorează cât mai variat şi pe ele se pictează literele alfabetului, cu câteva dubluri pentru vocale şi literele mai utilizate. Este bine să stabiliţi mai întâi ce desene veţi folosi, pentru a şti ce litere vă trebuie.

Literele din carton se lipesc pe cârlige de rufe, pe partea pe care se apasă, nu pe cea care se va prinde de carton.

Pe alte forme decupate din carton (cercuri, pătrate) se vor picta sau desena imaginile pentru care trebuie formate cuvintele.

Copilul va privi imaginea, va spune ce reprezintă, apoi va căuta literele necesare pentru formarea cuvântului şi îl va compune cu ajutorul cârligelor, pe care le va prinde pe desen.

Acest lucru îl va ajuta să înţeleagă că aşezarea literelor într-o anumită ordine dă sens cuvântului, va pune despărţi în silabe cuvântul, va putea să vadă grupurile de litere şi să asocieze pronunţia cu scrierea.

Simplu, nu?

Colier din seminţe de dovleac

Este o idee mai veche, încă când am făcut felinarul de dovleac pentru un proiect pe care băiatul meu cel mare l-a avut la grădi.

Mi-au rămas seminţele... Cu o parte din ele – şi ceva boabe de porumb – am creat „Brăduţul argintiu” pentru Crăciun. Iar cu restul am făcut colierul.

Mai întâi se spală cu atenţie seminţele, eventual se degresează cu săpun sau detergent, se usucă bine şi se înlătură cojile alunecoase, care împiedică vopsirea.

Seminţele, poziţionate longitudinal, se cos într-un şir suficient de lung. Este nevoie de puţină grijă, pentru că sunt uşor fragile, dar nu este o treabă dificilă şi, după puţin antrenament, lucrurile merg strună. Se poate folosi aţă albă (oricum se va vopsi ulterior, împreună cu seminţele) sau aţă colorată în nuanţa pe care o va avea colierul.

Cu ajutorul unor culori acrilice, se începe decorarea. Se pot vopsi mai multe seminţe deodată sau fiecare pe rând, după răbdarea fiecăruia. Oricum, este bine să se folosească tehnica „mozaic” pe care am utilizat-o eu (colorarea succesivă cu mai multe nuanţe a fiecărei seminţe, pentru a acoperi eventualele suprafeţe albe care mai apar).

Eu am preferat un amestec de nuanţe de verde şi albastru, marine, pentru a-mi aduce aminte de vară.

După uscarea vopselei, se fac corectările de colorare, dacă este cazul, iar la final se aplică un strat de lac (chiar şi de unghii, dacă aveţi suficient), pentru stabilizarea culorii. 

Şorţ cu flori

Una bucată şorţ, de orice culoare (important este să aibă buzunar), aceleaşi culori pentru textile, o sticlă de plastic, un băţ de frigărui... de asta e nevoie pentru a face şorţul cu flori. Hm... sună puţin a MacGyver! În fine!

Se întinde şorţul pe ceva tare, eventual cu o hârtie dedesubt, pentru a nu se păta suportul. Băţul se înmoaie în vopsea verde şi se aplică pe şorţ, de la buzunar în sus, realizând astfel tulpinile florilor.

Acum intră în scenă şi sticla, de 500 ml. Baza ei se cufundă în vopsea de diverse culori şi se fixează la capătul tulpinilor, apăsând uşor, pentru a forma florile. Dacă vopseaua nu este suficientă, florile nu vor fi conturate bine şi se pot face ajustări cu ajutorul pensulei.

Cam asta e tot. Ba nu... la final, se trasează o dungă la linia de sus a buzunarului, pentru a se vedea mai clar de unde anume ies florile. Poate fi o jardinieră...

Mikado din beţe de frigărui

... şi puţin reinterpretat.

Unul din jocurile copilăriei de altădată (nu de foarte de mult) era celebru maroco, jocul cu beţe colorate, care trebuiau extrase cu răbdare din grămada dezordonată aruncată pe jos, în aşa fel încât să nu se mişte niciun alt băţ.

Am aflat acum că jocul se numeşte, de fapt, mikado. Detalii...

Pentru că nu l-am mai găsit în magazine, m-am gândit să-l fac chiar eu. Din ce? Din beţe de frigărui colorate.

Ca un fel de regulament

Fiecare jucător încearcă pe rând să extragă câte un băţ. Dacă mişcă alte beţe, vine rândul altui jucător.

Fiecare băţ, în funcţie de culoare, are câte un punctaj. Câştigă, desigur, jucătorul care adună cele mai multe puncte la final.

Beţele

5 beţe roşii - 2 puncte fiecare

5 beţe albastre – 3 puncte fiecare

5 beţe roşii cu alb – 4 puncte fiecare

5 beţe albastru cu alb - 5 puncte fiecare

3 beţe verzi – 8 puncte fiecare

3 beţe portocalii – 9 puncte fiecare

3 beţe mov – 10 puncte fiecare

mikado – băţul negru - 20 de puncte.

În total – 171 de puncte.

Succes!

Suport de pahare din creioane colorate

Creioanele vechi şi boante se pot refolosi în variate moduri imaginative. De exemplu, din ele se pot face suporturi de pahare.

Materiale necesare: 5-6 creioane colorate, superglue, pânză de bomfaier.

Realizare: fiecare creion se taie în 5 până la 10 bucăţi (depinde de dimensiunea lui iniţială) cu ajutorul pânzei de bomfaier. În decursul acestei etape, creioanele pot suferi diverse accidente, dar daunele se pot camufla la lipire, ascunzând părţile cu aşchii în mijlocul suportului. Lipirea este foarte simplă şi rapidă, trebuind numai să urmăriţi obţinerea unui anumit model pentru viitorul suport. Eu am ales o formă de fagure.

Suport de lumânare din cutie de suc

Se taie partea superioară a dozei, se decupează cutia în benzi egale, apoi acestea se aplatizează, formând iniţial un "soare". Razele se îndoaie circular şi se prind înpartea de jos cu ajutorul unor agrafe pentru a căpăta stabilitate. Ulterior, acestea se pot înlătura.
Eventual, suportul se mai poate franjura, pentru a căpăta un aspect mai dezordonat.

Pandantiv din portocală

Cum „nimic nu se pierde, totul se transformă”, şi „Portocalele pe sârmă” făcute pentru Crăciun s-au transformat pandantive colorate 100% naturale.

Totul porneşte de la câteva felii de portocale uscate anterior pe calorifer. După uscarea lor completă, acestea se colorează variat, cu tempera, pe fiecare rază.

Lucrurile se pot opri şi aici, feliile de portocală folosindu-se ca atare, ca decoraţiuni pentru potpuriuri, sau se poate continua demersul, creându-se pandantivele.

Se alege o aţă rezistentă într-o cromatică neutră sau puternică, dar care să pună în valoare nuanţele portocalei, şi, cu ajutorul unui ac, se trece aţa prin centrul feliei de portocală şi se conturează fiecare rază a cercului. Această etapă este opţională. Pentru mai multă simplitate, se poate trece direct la etapa următoare, şi anume realizarea agăţătoarei.

Tot cu ajutorul unui ac, se străpunge coaja portocalei, se trece aţa prin respectiva gaură şi se înnoadă sfoara la capete.

În plus, eu am ornamentat marginea albă cu câteva punctuleţe colorate.

Caracatiţa PET

Fiind vineri, deci aproape de weekend, vă propun un alt proiect amuzant, numai bun pentru joacă (atâta cât rezistă) şi foarte simplu de făcut, care se mai poate purta şi numele "Caracatiţa se întoarce". 
Cei care nu cunosc odiseea caracatiţei-meduze anterioare, pot consulta articolul  "Cum să (nu) faci o meduză".

Dar să revenim la caracatiţa ecologică de azi, realizată dintr-o sticlă de plastic, şi de aceea numită PET.

Se taie o sticlă de plastic cam la o treime distanţă de dop. Se franjurează apoi sticla în fâşii cât mai subţiri, care ulterior se „ascut” în diagonală la capete, pentru a se forma tentaculele.

Se vopseşte partea superioară – capul caracatiţei – în culoarea dorită, şi se fac ochii şi o gură ondulată.