Gata vacanţa,
gata cu leneveala! Ne punem pe treabă!
Pentru că se
apropie şcoala şi toată lumea are deja rechizitele, hăinuţele şi accesoriile
gata pregătite, m-am gândit la o propunere care să ne mai dea ceva de lucru
până în prima zi de (re)întâlnire a celor mici cu colegii.
Este un proiect
de durată şi suficient de complicat ca să dea bătăi de cap, dar asta-i şi toată
distracţia, până la urmă, nu?
Numele de
„alfabetar” este dat pentru că nu prea ştiam cum să-l numesc. De fapt, este un
joc cu litere, pentru ca cei mici să înveţe cum arată şi se pronunţă literele,
dar mai ales să ghicească cu ce literă încep diverse cuvinte. Ajută, adică,
procesul de recunoaştere a sunetului şi de asociere a acestuia cu forma sa
grafică, proces destul de complicat la vârste mici.
Materiale
necesare: o bucată mare de material, resturi de materiale textile, bandă dublu
adezivă, lipici, panglică roşie, sclipici.
Pe lângă
materialele de mai sus, e nevoie de câteva cartonaşe cu diverse obiecte, pe care
cel mic să le identifice, apoi să spună cu ce sunet/literă încep şi cărora să
le găsească loc în buzunarul pe care se află litera cu pricina. Cam astea ar fi
regulile jocului.
Din resturile de
materiale decupaţi un număr de 25 de buzunare. Eu, renunţând la litera y, cu
care nu încep cuvinte prea multe, am adăugat buzunare individuale pentru s şi
ş, respectiv t şi ţ. Aşa am ajuns la cifra de 25 buzunare, dar numărul poate
varia.
Apoi, am trecut
la decuparea literelor, mari şi mici. Este o operaţiune destul de plictisitoare
pe alocuri, recunosc...
Literele se
lipesc cu aracet pe buzunare. E un lipici de încredere, care nu cedează prea
uşor.
Urmează, logic,
coaserea buzunarelor pe bucata mare de material. După cum aţi văzut însă în
lista cu materiale necesare, nu există ac şi aţă, deci ceva s-a schimbat în
procesul de fabricaţie. M-am oprit puţin şi m-am gândit. Va dura mult,
materialele sunt foarte diverse ca textură, vor fi diferenţe de „aşezare” pe
materialul-suport, nu vor da bine etc. Deci, am apelat la o scurtătură. Efort
mai mic, timp câştigat. Am lipi, deci, buzunarele cu bandă dublu adezivă.
Rezistă bine, greşelile de poziţionare pot fi îndreptate, arată ok... Am pus
banda adezivă pe tot conturul buzunarului, apoi l-am aplicat pe
materialul-suport.
După toată
povestea asta, este bine să vă ocupaţi şi de finisarea materialului folosit ca
suport. Dacă are marginile zdrenţuite sau nu perfect drepte, rezolvaţi-le
decorând cele patru margini cu panglică. Pentru a fi la fel de simplu, folosiţi
tot bandă dublu adezivă. Desfăşuraţi panglica, lipiţi peste ea o parte a bandei
adezive, apoi desprindeţi cealaltă parte cu lipici şi aplicaţi-o pe material.
Pentru că banda
adezivă cu care am lucrat era mai lată decât panglica şi greu de tăiat pentru
că se lipeşte bine de tot foarfeca de ea, am rulat către interior marginile şi,
ca să nu se vadă urât, am presărat pe partea rulată sclipici.
Am decorat apoi
tot fundalul cu floricele, fluturaşi, steluţe etc.
Gândit pentru a
sta pe uşa camerei copiilor, alfabetarul nostru s-a mutat des şi chiar a
funcţionat o vreme şi ca un soi de cuvertură pentru pătuţul băiatului cel mare.
Arată simpatic şi în acest rol.