Se afișează postările cu eticheta vopsea sticlă. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta vopsea sticlă. Afișați toate postările

miercuri, 25 septembrie 2013

Platou decorat de petrecere




Petrecere de copii în familie. Ura! Nu suntem puşi în dificultate. Avem deja în minte cadoul. Dar parcă am mai vrea ceva. Să facem o prăjitură – tortul îl face mămica băiatului. Dar, dacă tot facem o prăjitură, şi prăjitura trebuie dusă pe un platou, de ce să nu facem şi un platou festiv? Festiv, cum? Păi, cu decoraţiuni de sărbătoare.
Totul se derulează, de acum înainte, cu „repezitorul”. Ieşim la cumpărături, intrăm în multe magazine, întrebăm dacă au platouri albe, fără model. Şi căni la fel. Să ştiţi că e greu de găsit aşa ceva. În fine, vă scutesc de restul peripeţiilor.

Să presupunem că avem deja materialele necesare: cană, platou, bol etc. albe, pix sau marker subţire, lac argintiu lichid, vopsea roşie pentru sticlă, pensulă subţire de tot.



Pe platoul spălat, degresat şi uscat, se vor trasa desenele dorite cu ajutorul pixului/markerului. Acestea sunt un soi de schiţă, care poate fi ajustată şi modificată pe parcurs, pentru viitorul desen definitiv.




Este bine ca desenarea să înceapă de sus şi să meargă către partea de sus a farfuriei, pentru ca pixul să nu se întindă la atingerea, din greşeală, cu palma.

Conturul schiţei trasate se întăreşte şi corectează, dacă este cazul, prin redesenarea modelelor cu o pensulă înmuiată în lac argintiu. 



Accentele necesare de culoare se vor puncta cu ajutorul vopselei roşii speciale pentru sticlă şi porţelan.



După ce totul este gata, farfuria se vâră la cuptor, la foc minim, timp de o oră-o oră jumătate.

Iată şi cele două producţii ale noastre. Finalizate.


sâmbătă, 1 decembrie 2012

Pahare tricolore





Am văzut multe „materiale promoţionale” cu România, cele mai multe dintre ele lipsite de imaginaţie, cele mai multe dintre ele prezente la târgurile din parcuri şi staţiuni turistice, cele mai multe dintre ele pictate pe căni şi farfurii.

Pentru că steagul (ca şi tot ce ţine de Ţara fiecăruia) trebuie să fie un simbol viu, pe care fiecare să-l simtă, să-l prelucreze, să-l actualizeze în felul lui, m-am gândit să spun azi „La mulţi ani” României cu un bricolaj ceva mai altfel, în roşu, galben şi albastru. 














Am folosit culori acrilice pentru sticlă şi porţelan şi am avut grijă să le usuc la cuptor o oră-două, la foc mic, pentru a fixa vopseaua.