luni, 30 septembrie 2013

Pictură cu amprente



Partea cea mai bună a acestei propuneri este că nu sunt prea multe de spus despre ea, deşi sunt multe de făcut cu ajutorul ei.
O altă parte bună: nici materialele utilizate nu sunt multe. De fapt, nu există decât două materiale, adică vopseaua tempera şi coala de hârtie. La care se adaugă, bineînţeles, degeţele din dotare. 




În treacăt fie spus, este bine să nu riscaţi folosirea de culori pe bază de ulei. Ies foarte greu de pe mânuţe, deşi culoarea lor mai intensă „dă mai bine” pe fundalul alb al foii.

Trasaţi mai întâi detaliile desenului cu o pensulă. (Nu-mi spuneţi, cu pensulă cu tot, s-au făcut deja trei materiale! Nu-i nimic, îl vom considera mai degrabă opţional.) Amănuntele, dacă doriţi un desen complicat, sunt mai greu de conturat cu degetele. Apoi, liber la culori, amestecuri, murdărire. Şi creativitate!





miercuri, 25 septembrie 2013

Platou decorat de petrecere




Petrecere de copii în familie. Ura! Nu suntem puşi în dificultate. Avem deja în minte cadoul. Dar parcă am mai vrea ceva. Să facem o prăjitură – tortul îl face mămica băiatului. Dar, dacă tot facem o prăjitură, şi prăjitura trebuie dusă pe un platou, de ce să nu facem şi un platou festiv? Festiv, cum? Păi, cu decoraţiuni de sărbătoare.
Totul se derulează, de acum înainte, cu „repezitorul”. Ieşim la cumpărături, intrăm în multe magazine, întrebăm dacă au platouri albe, fără model. Şi căni la fel. Să ştiţi că e greu de găsit aşa ceva. În fine, vă scutesc de restul peripeţiilor.

Să presupunem că avem deja materialele necesare: cană, platou, bol etc. albe, pix sau marker subţire, lac argintiu lichid, vopsea roşie pentru sticlă, pensulă subţire de tot.



Pe platoul spălat, degresat şi uscat, se vor trasa desenele dorite cu ajutorul pixului/markerului. Acestea sunt un soi de schiţă, care poate fi ajustată şi modificată pe parcurs, pentru viitorul desen definitiv.




Este bine ca desenarea să înceapă de sus şi să meargă către partea de sus a farfuriei, pentru ca pixul să nu se întindă la atingerea, din greşeală, cu palma.

Conturul schiţei trasate se întăreşte şi corectează, dacă este cazul, prin redesenarea modelelor cu o pensulă înmuiată în lac argintiu. 



Accentele necesare de culoare se vor puncta cu ajutorul vopselei roşii speciale pentru sticlă şi porţelan.



După ce totul este gata, farfuria se vâră la cuptor, la foc minim, timp de o oră-o oră jumătate.

Iată şi cele două producţii ale noastre. Finalizate.


marți, 24 septembrie 2013

Tablou din melci şi scoici


Printre amintirile de la mare, am adus o mulţime de scoici, melci şi pietre, pe principiul că se vor dovedi utile cândva.
Pentru că au fost adunate împreună cu băieţii mei, care căutau cele mai bune exemplare „ca să facă mami ceva frumos”, cochiliile meritau să se transforme în ceva durabil.
După ce am făcut o nouă selecţie a ingredientelor (multe se spărseseră la transport) şi le-am găsit un suport care să le pună în valoare, ne-am apucat de tabloul cu melci şi scoici.

Materiale necesare: o pânză de tablou, carton, melci şi scoici, etamină, pânză de sac, bucăţi de materiale maro şi bej, sfoară, aracet, superglue.



Din carton am tăiat câteva bucăţi de mărimea unei cărţi poştale. Pe unele le-am păstrat exact aşa cum erau, altele le-am decorat cu sfoară, etamină sau pânză de sac, lipite cu aracet.




După confecţionarea suporturilor de expunere, am aplicat pe ele scoicile şi melcii cu superglue.
Acolo unde a fost nevoie de ajustări decorative, am mai adăugat crenguţe, noi materiale textile etc.


Am aranjat pe pânza de tablou cartoanele ornamentate şi am descoperit că unele locuri libere mai puteau primi mici „timbre” decorate în acelaşi stil.

Tabloul la final şi detalii:





luni, 23 septembrie 2013

Papioane din fermoare




Povestea acestui bricolaj începe într-o bună dimineaţă, când fiul meu cel mare s-a trezit că vrea un papion. Băiatul cel mic, cum nu se lasă niciodată mai prejos, hop, că vrea şi el acelaşi lucru, neştiind prea bine ce înseamnă.
Am schimbat vorba, crezând că scap. Dar, cine are copii ştie bine că, de fapt, evitarea e doar o amânare. Cel puţin băieţii mei o capacitate incredibilă de a insista şi de a reveni la ideilor lor, exact când crezi că au renunţat.
Pe scurt, m-au convins. Am început să-mi inventariez materialele disponibile. Din păcate, n-am descoperit nimic util. Dar, cum văzusem undeva, cândva nişte papioane din fermoare, m-am hotărât să încerc şi eu. Nu ştiam nimic despre „tehnica” de realizare, deci am fost nevoită să improvizez.


Materiale necesare: fermoare (de preferinţă colorate, dar n-a fost cazul nostru), ac şi aţă, panglică decorativă, „arici” sau (aşa cum am folosit eu la repezeală) bandă dublu adezivă.

Fermoarele se taie la capete. 




Cele două capete se îndoaie apoi către interior, cusându-se, pe rând, în mijlocul fermoarului. Obţinem, astfel, un mic fluturaş.




Pentru ca din acest fluturaş să creăm viitorul papion, strângem mijlocul lui cu două degete şi, pentru a rămâne sub această formă, îl coasem.




După aceea, tăiem din panglica decorativă o bucată mică, atâta cât să poată fi înfăşurată pe fluturaşul din fermoar şi cusută peste acesta.




O altă bucată de panglică, mai lungă, ne va ajuta să creăm banda de prindere. Aceasta se va ataşa de papion trecând-o prin inelul făcut mai devreme.





Pentru a prinde papionul la gât, la capetele panglicii se va coase un „arici” sau, dacă vă grăbiţi sau nu aveţi prin casă material tip scai, puteţi utiliza, ca mine, o bucată mică, dar rezistentă de bandă dublu adezivă.

vineri, 13 septembrie 2013

Tangrame textile


Tangramele sunt simple forme geometrice din a căror îmbinare se pot crea diverse imagini. Dacă vreţi, sunt un soi de puzzle în miniatură. Mai restrictiv însă, pentru că nu vă pune la dispoziţie decât un număr redus de figuri.
Exact de aceea este şi mai interesant... cele 7 forme geometrice (2 triunghiuri mari, 2 triunghiuri mici, 1 triunghi mijlociu, 1 paralelogram şi 1 pătrat mic) pot şi trebuie aranjate în aşa fel încât să compună zeci de imagini noi şi originale. Prin urmare, stimulează creativitatea, gândirea logică, răbdarea şi capacitatea de a rezolva problemele întâlnite.

Pentru că aveam o după-amiază liberă, ne-am hotărât şi noi să răspundem provocărilor puse de tangrame. Şi, ca de obicei, mai întâi am preferat să ne facem propriul material didactic.

Am pornit la drum cu: o foaie de calc, un print cu cele 7 figuri geometrice, carton de la o cutie de pizza, aracet şi o bucată de material textil colorat.


Mai întâi, având printul pe foaie A4, am copiat conturul formelor pe calc.


Apoi, apăsând tare cu pixul, am trasat conturul acestora de pe calc pe cartonul de pizza.
Am decupat formele individual.



Folosind ca model cartonul tăiat după figurile geometrice, am trasat pe materialul textil forma fiecăreia.
Am lipit pe suportul de carton materialul textil.


Am obţinut tangramele textile... 


...şi am început să conturăm imaginile de mai jos:







luni, 9 septembrie 2013

Alfabetarul cu buzunare




Gata vacanţa, gata cu leneveala!  Ne punem pe treabă!
Pentru că se apropie şcoala şi toată lumea are deja rechizitele, hăinuţele şi accesoriile gata pregătite, m-am gândit la o propunere care să ne mai dea ceva de lucru până în prima zi de (re)întâlnire a celor mici cu colegii.
Este un proiect de durată şi suficient de complicat ca să dea bătăi de cap, dar asta-i şi toată distracţia, până la urmă, nu?
Numele de „alfabetar” este dat pentru că nu prea ştiam cum să-l numesc. De fapt, este un joc cu litere, pentru ca cei mici să înveţe cum arată şi se pronunţă literele, dar mai ales să ghicească cu ce literă încep diverse cuvinte. Ajută, adică, procesul de recunoaştere a sunetului şi de asociere a acestuia cu forma sa grafică, proces destul de complicat la vârste mici.

Materiale necesare: o bucată mare de material, resturi de materiale textile, bandă dublu adezivă, lipici, panglică roşie, sclipici.

Pe lângă materialele de mai sus, e nevoie de câteva cartonaşe cu diverse obiecte, pe care cel mic să le identifice, apoi să spună cu ce sunet/literă încep şi cărora să le găsească loc în buzunarul pe care se află litera cu pricina. Cam astea ar fi regulile jocului.




Din resturile de materiale decupaţi un număr de 25 de buzunare. Eu, renunţând la litera y, cu care nu încep cuvinte prea multe, am adăugat buzunare individuale pentru s şi ş, respectiv t şi ţ. Aşa am ajuns la cifra de 25 buzunare, dar numărul poate varia.
Apoi, am trecut la decuparea literelor, mari şi mici. Este o operaţiune destul de plictisitoare pe alocuri, recunosc...




Literele se lipesc cu aracet pe buzunare. E un lipici de încredere, care nu cedează prea uşor.



Urmează, logic, coaserea buzunarelor pe bucata mare de material. După cum aţi văzut însă în lista cu materiale necesare, nu există ac şi aţă, deci ceva s-a schimbat în procesul de fabricaţie. M-am oprit puţin şi m-am gândit. Va dura mult, materialele sunt foarte diverse ca textură, vor fi diferenţe de „aşezare” pe materialul-suport, nu vor da bine etc. Deci, am apelat la o scurtătură. Efort mai mic, timp câştigat. Am lipi, deci, buzunarele cu bandă dublu adezivă. Rezistă bine, greşelile de poziţionare pot fi îndreptate, arată ok... Am pus banda adezivă pe tot conturul buzunarului, apoi l-am aplicat pe materialul-suport.



După toată povestea asta, este bine să vă ocupaţi şi de finisarea materialului folosit ca suport. Dacă are marginile zdrenţuite sau nu perfect drepte, rezolvaţi-le decorând cele patru margini cu panglică. Pentru a fi la fel de simplu, folosiţi tot bandă dublu adezivă. Desfăşuraţi panglica, lipiţi peste ea o parte a bandei adezive, apoi desprindeţi cealaltă parte cu lipici şi aplicaţi-o pe material.




Pentru că banda adezivă cu care am lucrat era mai lată decât panglica şi greu de tăiat pentru că se lipeşte bine de tot foarfeca de ea, am rulat către interior marginile şi, ca să nu se vadă urât, am presărat pe partea rulată sclipici.
Am decorat apoi tot fundalul cu floricele, fluturaşi, steluţe etc.



Gândit pentru a sta pe uşa camerei copiilor, alfabetarul nostru s-a mutat des şi chiar a funcţionat o vreme şi ca un soi de cuvertură pentru pătuţul băiatului cel mare. Arată simpatic şi în acest rol.