Castel din tuburi de carton şi ambalaje

Proiectul pare dificil? Nu este. Cu puţină organizare, muncă în echipă şi bună-dispoziţie îl veţi da gata în... câteva ore.

Materiale necesare: tuburi de carton de diverse dimensiuni, ambalaje din acelaşi material, bandă dublu adezivă, culori acrilice, hârtie colorată, lipici.

Mai întâi am adunat laolaltă ambalajele şi tuburile din carton disponibile. Am găsit puse bine pentru proiecte de viitor tuburi mai înalte şi mai mici, mai groase sau mai înguste. Acestea vor deveni turnurile. Ambalajele selectate au provenit de la medicamente. Ele vor forma „corpul” castelului.

Am lipit între ele tuburile şi ambalajele, în aşa fel încât să arate a castel, şi încă unul impresionant. Nu vă faceţi griji, designul poate fi oricare, înfăţişarea de castel o va căpăta cu siguranţă după colorare.

Componentele se lipesc cu bandă dublu adezivă, care va rezista destul de bine şi va face faţă şi diverselor manevrări nu tocmai corespunzătoare, de altfel inevitabile când destinatarii sunt copiii. De exemplu, castelul nostru a găzduit în corpul principal – transformat în garaj – câteva maşini înghesuite.

 

După ce vă asiguraţi că toate elementele sunt bine fixate, că viitoarea construcţie este bine echilibrată ca greutate şi că se aşază bine în plan orizontal, treceţi la colorare.

S-ar putea să fie nevoie de două straturi de culoare acrilică, pentru a acoperi desenele ambalajului.

Noi am ales culoarea roşie şi ne-am hotărât că este o alegere bună.

Trecem la construirea conurilor care vor orna turnurile. Acestea se vor realiza din hârtie colorată, din care veţi decupa câteva cercuri, mai mari sau mai mici, în funcţie de grosimea tuburilor din carton alese. Îndoiţi apoi aceste cercuri pe mijloc, tăiaţi-le în două semicercuri egale, apoi din fiecare formaţi prin răsucire câte un con. Lipiţi capetele şi aplicaţi fiecare vârf pe câte un turn.

Tot hârtia colorată ne va ajuta să creăm porţile şi ferestrele castelului, ca şi alte ornamente dorite, pe care le vom fixa pe castel cu lipici solid.

Păiajeni din carton de ouă

Halloweenul se apropie groaznic (buhuhu) de repede, aşa că ne grăbim să terminăm şi să punem pe site producţiile dedicate acestei sărbători. Mai avem o surpriză – nişte prăjituri vrăjitoreşti – dar o programăm pe săptămâna viitoare. Poate şi nişte dovleci sculptaţi... cine ştie? Depinde cum stăm cu timpul liber.

Păianjeni ca ai noştri poate aţi mai văzut pe ici-pe acolo, deci nu mizăm pe originalitate. Pur şi simplu ne-a cuprins spiritul sărbătorii şi încercăm, din mai multe crafturi adunate, să creăm un decor cât mai înfricoşător. Sperăm să şi pozăm şi să postăm întreaga scenografie: dovleci miniaturali din aluat de sare, păiajeni păroşi, dovleci fioroşi, lumânări decorate, prăjituri tematice.

Dar să revenim la subiectul de azi, pentru care aveţi nevoie de: cartoane de ouă – rotunde, nu ţuguiate –, acuarele, lac argintiu, sârmă pluşată, ochişori mobili, eventual superglue.

Se decupează individual fiecare „cuib” de ouă din cofraj.

Se finisează marginile, ca să fie egale şi nezimţate.

Se înţeapă lateralele, în partea de jos, cu ajutorul unui băţ de frigărui. 

Prin aceste găuri vor fi trecute capetele sârmei pluşate, pentru a crea picioarele.

Trei găuri pe fiecare parte sunt de-ajuns pentru verosimilitate, deşi păianjenii au, de felul lor, 8 picioare.

Se colorează cu acuarelă neagră.

După ce aţi introdus sârma pluşată, întoarceţi corpul păianjenului şi îndoiţi capetele sârmei, pentru a nu ieşi.

La fel, sârma pluşată se îndoaie cam de la jumătate şi la exterior, dând impresia unor picioare demne de un păianjen adevărat.

Adăugaţi câteva detalii decorative cu lac argintiu, la inspiraţie.

Ataşaţi apoi ochişorii. Dacă puteţi, cumpăraţi din cei adezivi. Dacă nu, folosiţi superglue pentru fixarea acestora.

Autobuz din carton de ouă

 

Reluăm o temă de succes: cartoanele de ouă şi utilizările lor.

Dacă aţi mai urmărit blogul, ştiţi deja despre clopoţeii, animalele şi ochişorii de 1 Aprilie făcuţi din cartoane de ouă. Dacă nu, le puteţi descoperi apăsând link-urile corespunzătoare.

Revenind la autobuzul nostru, să vedem mai întâi care sunt materialele necesare: un cofraj cu capac şi 6 locuri, acuarele, dopuri de plastic de la sticlele de lapte, bandă dublu adezivă, hârtie colorată.

Mai întâi se pictează ambalajul din carton în culorile dorite. Noi am ales un amestec de albastru şi roşu. Pe alocuri, cele două culori amestecându-se, nuanţele au devenit mov şi indigo.

A urmat etapa inevitabilă a uscării, apoi am început să conturăm detaliile: câteva bucăţi de hârtie colorată maro au devenit ferestrele autobuzului.

Am lipit apoi dopurile de plastic în chip de roţi, ajutându-ne de puţină bandă dublu adezivă ceva mai groasă (nu tip scotch).

Am pus înăuntru un pasager şi am început plimbarea prin oraş, cu descrierea tuturor obiectivelor turistice.

Dovleci de Haloween din aluat de sare

Nu ştiu dacă aţi observat, dar suporterii principali ai sărbătorii de Halloween sunt copiii. Nu se sperie de schelete, păianjeni, vrăjitoare cu negi şi mături sau de castele bântuite. Nu li se pare nimic terifiant sau malefic şi nici „comercial”. Dimpotrivă, toate recuzita de gen îi fascinează.

Aşa că, la rugămintea specială a băiatului meu cel mare, anul acesta vom debuta şi noi cu activităţi specifice, pentru că anul trecut doar am sculptat pe fugă câteva felinare din dovleci monstruoşi (în sensul bun al cuvântului).

Pentru azi, avem pregătit în program rezultatul muncii de modelare a unor dovleci din aluat de sare.

Aluatul de sare se face foarte simplu, din jumătate de cană de sare, jumătate de cană de apă şi o cană de făină. Se frământă bine ca să fie omogen. Nu trebuie să fie nici prea moale, nici nisipos.

Apoi se începe modelarea dovlecilor. Cea mai simplă variantă, din cele încercate de noi, este aceea de a modela din aluat mici biluţe rotunjite între palme, care apoi se crestează cu un cuţit zimţat. Mai există şi varianta de a aplatiza o bucată de aluat şi de a o aduna sub formă de punguţă către partea de sus, creând astfel nişte dovleci ceva mai diformi, în ton cu sărbătoarea.

Fiecare dovleac va primi câte o codiţă la capăt.

Cu ajutorul unui băţ de frigărui, creaţi ochii, gura şi eventualele cicatrice de pe chipul dovlecilor.

După modelare, este bine ca formele să se lase la uscat câteva ore (de preferinţă peste noapte). De ce? Pentru că astfel nu mai cresc în cuptor (şi nu se crapă) şi nici nu se mai lasă la căldură.

În cuptor vor sta cam o oră jumătate-două, la foc mic. Se vor scoate, de preferat, înainte să se rumenească, altfel veţi avea dificultăţi la colorare.

Când s-au răcit, le puteţi decora în portocaliu şi verde, detaliile importante accentuându-le cu negru şi argintiu.

Din aluatul pregătit, nouă ne-au ieşit 10 dovleci şi o pălărie de vrăjitoare. Dovlecii au primit fiecare câte un nume, care să le pună în valoare personalitate: Spăimosul, Grăsunul, Pătatul etc. O excepţie este numitul Billy, care este pur şi simplu el însuşi.

P.S. Cu acest bricolaj, participăm la concursul de Halloween, de pe kidsplusactivities.blogspot.ro.

Link-ul aici:

http://kidsplusactivities.blogspot.ro/2013/10/mare-concurs-de-halloween.html

Iată şi propuneri de la alţi concurenţi participanţi la acelaşi consurs. Mai multe idei pentru viitoarea zi de Halloween.

Tobe din conserve

Ce faci când n-ai ce face? Nu e o întrebare-capcană şi nici retorică. Drept dovadă, vă dau şi răspunsul. Îţi faci de lucru. Sau îmi fac de lucru. E drept că nici n-am prea avut de ales. Copiii se plictiseau şi trebuia să fie distraţi. Cum tocmai făcuse ceva de mâncare şi aveam la îndemână conservele, le-am spălat şi m-am apucat de treabă. Ce a ieşit, vedeţi mai jos. Ideea nu e nouă, dar e la îndemână şi haioasă.

Dar până la produsul finit, iată şi materialele necesare: conserve goale, baloane, elastic de borcane.

Mai întâi se vopsesc conservele. Pentru că nu aveam vopsea de ulei, care prinde foarte bine pe metal, am folosit tempera. Acoperirea n-a fost tocmai optimă, aşa că am apelat la mai multe culori, amestecate şi suprapuse. Astfel au ieşit conservele „de camuflaj”.

Când s-au uscat, au fost gata de transformare în tobe.

Am tăiat capetele baloanelor, le-am întins bine şi le-am ataşat pe conserve.

Pentru mai multă stabilitate, dar şi pentru un plus decorativ, am prins baloanele cu elastice de borcan.

Cu beţele speciale (de la un fost xilofon), a început şi concertul. Din fericire, nu foarte zgomotos.

Cutii de brânză topită decorate

Dacă nu ştiţi ce să faceţi din cutiile de brânză topită, iată o idee haioasă şi foarte simplă.

Se poate face alături de copii, care se vor bucura să coloreze imaginile conturate de dumneavoastră. În plus, când vor fi gata, cutiile pot decora camera celor mici.

Eu am pornit de la ideea de a schiţa (foarte vag, desigur) chipurile celor doi băieţi ai mei, gândindu-mă că fiecare cutie va sta ulterior pe câte un perete, deasupra pătuţurilor lor, şi va funcţiona ca o marcă de proprietate asupra sectorului fiecăruia.

Materiale necesare: o cutie de brânză topită (cutia şi capacul), creion negru, acuarele, bandă adezivă plastic, bucăţi de materiale, bandă dublu adezivă.

Fondul se colorează cu un roz pal.

Se trasează conturul desenului cu un creion negru.

Se colorează părul şi ochii în nuanţa dorită, apoi se accentuează detaliile feţei cu acuarelă neagră. 

Se lasă la uscat.

Pe conturul cutiilor, se înfăşoară bandă adezivă de culoare albă, pentru a masca desenele originale ale cutiei.

Din material textil, se taie forma unei cravate, respectiv o bandă subţire, care, prin îndoire şi prindere pe mijloc, va deveni un papion. Cele două accesorii se vor ataşa de cutii cu un pic de bandă dublu adezivă.

Tot bandă dublu adezivă vom folosi şi pentru lipirea cutiilor pe perete.

Fluturaşi din tuburi de carton

Aşa cum am promis, revenim la bricolajele din tuburi de carton. Vedetele zilei de azi, fluturaşii. Fun de făcut, simpli şi coloraţi, cu toată toamna de afară, fluturaşii vă vor aminti de zile cu mai mult soare.

Materiale necesare: tuburi de carton (de la hârtia igienică), hârtie colorată, lipici, acuarele, paiete sau mărgele/decoraţiuni din plastic.

Mai întâi, vopsim tuburile din carton cu acuarele. Folosiţi o pensulă pentru întinderea culorii sau, mai bine, un burete pe care sunteţi gata să-l „sacrificaţi”. De ce? E mai simplu de folosit, vopsiţi mai omogen şi mai repede. Nu adăugaţi prea multă apă în vopsea. Cartonul se va uda şi se va „ciuciuli”, arătând, la final, inestetic. Nu ne dorim asta!

Aşteptaţi uscarea tuburilor şi, între timp, trasaţi pe hârtia colorată, la o distanţă mică una de alta, aripile fluturaşului. Puteţi folosi şi un şablon. Folosiţi-vă imaginaţia şi creaţi forme diverse! În fond, natura este la rândul ei foarte creativă şi fluturii au aripi foarte divers conformate, dacă nu chiar ciudate, pe alocuri. 

 

Decupaţi aripile creionate. Pe acest suport, pictaţi modelele dorite: cercuri, linii ondulate etc., cu o culoare puternică, uşor de remarcat.

Lipiţi cele două aripi pe spatele tubului de carton, trecând cu stick-ul de lipici solid peste marginea aripii şi apăsând-o apoi pe tub câteva secunde.

După ce sunteţi siguri că aripile s-au fixat, aşezaţi fluturaşul pe spate şi începeţi conturarea gurii şi a sprâncenelor. Da, poate că aceste „accesorii” nu sunt foarte verosimile şi nu reproduc morfologia unui fluture, dar sunt extrem de utile pentru a da un aer vesel bricolajului. Deci, treceţi peste asemănările cu realitate! Sunt irelevante.

Dacă aveţi la îndemână paiete, mărgele sau alte decoraţiuni, lipiţi-le pe acestea în chip de ochişori. Dacă nu, merge şi acuarele simplă.

 

Bun. Fluturele n-ar fi el, dacă n-ar avea antene. Etapa finală, deci, este crearea şi ataşarea antenuţelor. E simplu. Desenaţi pe aceeaşi hârtie colorată antenele aşa cum le doriţi – pentru cele „rotocolite” la capăt, desenaţi în „vârf” o formă de melc –, apoi lipiţi antenele pe interiorul tubului de carton.

Pictură cu amprente

Partea cea mai bună a acestei propuneri este că nu sunt prea multe de spus despre ea, deşi sunt multe de făcut cu ajutorul ei.

O altă parte bună: nici materialele utilizate nu sunt multe. De fapt, nu există decât două materiale, adică vopseaua tempera şi coala de hârtie. La care se adaugă, bineînţeles, degeţele din dotare. 

În treacăt fie spus, este bine să nu riscaţi folosirea de culori pe bază de ulei. Ies foarte greu de pe mânuţe, deşi culoarea lor mai intensă „dă mai bine” pe fundalul alb al foii.

Trasaţi mai întâi detaliile desenului cu o pensulă. (Nu-mi spuneţi, cu pensulă cu tot, s-au făcut deja trei materiale! Nu-i nimic, îl vom considera mai degrabă opţional.) Amănuntele, dacă doriţi un desen complicat, sunt mai greu de conturat cu degetele. Apoi, liber la culori, amestecuri, murdărire. Şi creativitate!

Bărcuţe din polistiren expandat

Pe lista preocupărilor de vară, am trecut din timp şi realizarea unor bărcuţe de navigaţie uşoară şi lipsită de pericole. Adică, pe scurt, în cadă.

Pentru poze am folosit un lighenaş, despre care sunt însă convinsă că nu redă adevărata dimensiune a capacităţilor noastre marinăreşti şi nici potenţialul de distracţie al unor astfel de nave, care pot fi, după caz, de război sau de croazieră. Cei doi băieţi ai mei au mizat mai mult pe prima variantă.

Materiale necesare: două bucăţi de polisteren exapandat de formă dreptunghiulară, folie de aluminiu, două beţe de frigărui, hârtie colorată.

Zăpada artificială provine, bineînţeles, de la un ambalaj oarecare (mi se pare că al nostru era de la un volan de jucărie). Aceasta se taie în dreptunghiuri potrivite şi cu o suprafaţă destul de mare pentru a le asigura plutirea.

Din folia de aluminiu (pentru gătit) de taie două dreptunghiuri ceva mai mari decât cele de polistiren, pentru a putea acoperi complet bărcuţele.

Dreptunghiurile se învelesc în folie de aluminiu şi se împachetează bine (mai ales la capete), ca să nu se desfacă. Acest lucru este important, pentru a nu risca un accident acvatic tocmai în toiul distracţiei.

Beţele de frigărui de colorează cu acuarele simple (doar vopseaua, fără adaos de apă dacă se poate; dacă nu, apa trebuie să fie într-o proporţie cât mai mică). Apoi se taie din ele un sfert şi se păstrează partea mai mare.

Cu vârful ascuţit al beţelor se înţeapă ferm bărcuţa către o laterală, apoi se înfige băţul cu partea boantă în suprafaţa jucăriei. 

Avem, deja, catargul. Deci, trebuie să avem şi steagul.

Din hârtie colorată sau, mai bine, din carton imprimat, se taie două dreptunghiuri. Acestea se înfig în beţele de frigărui.

Noi (adică eu) am făcut două mici greşeli. Am folosit hârtie obişnuită şi stindardele s-au cam îndoit din pricina aburului. Doi: am folosit steaguri diferite cromatic şi am fost nevoită să mă răzgândesc, pentru ca niciunul dintre copii să nu aibă un steag mai prejos sau... mai presus. În poze apar ambele variante.

La cererea băiatului meu cel mare, am făcut şi o fotografie experiment (invert colors), care lui i s-a părut foarte simpatică şi demnă de a fi imortalizată şi în spaţiul virtual.