Cum se face o mască de supererou

Intenţia mea iniţială a fost să fac o mască veneţiană. Pe parcursul realizării însă, fiind surprinsă asupra faptului de băieţelul meu cel mare, s-a iscat un conflict de interese, el dorind o mască de supererou. Bineînţeles, el a şi câştigat. Mi-a făcut totuşi o concesie şi a acceptat să pictez detaliile cu lac argintiu. Nu ştiu dacă asta a făcut ca masca să se apropie mai mult de proiectul originar sau să dea supereroului un aspect „robotizat”, aşa cum spune proprietarul lui de drept. Asta rămâne să decidă cititorii.

Noi trecem mai departe...

Materiale necesare: folie aluminiu alimentar, bandă adezivă pe bază de hârtie, ziare sau două foi A4, aracet, vopsea acrilică, lac argintiu, elastic.

Mai întâi, un avertisment: pregătirea măştii de la A la Z durează 2-3 zile, deci este bine vă înarmaţi cu răbdare. Finalul este oricum destul de haios şi cred că, una peste alta, investiţia de timp este rentabilă.

Îndoiţi folia de aluminiu în două sau trei, astfel încât să obţineţi mai multe straturi.

Aplicaţi folia pe faţă, apăsând deasupra, pentru ca trăsăturile să se imprime în folie.

Decupaţi zona ochilor.

  Peste folia astfel pregătită, lipiţi bandă adezivă de hârtie, astfel încât să nu rămână niciun loc neacoperit. Aceasta va întări suprafaţa şi va reprezenta un suport ideal pentru aplicarea viitorului strat.

Cu ajutorul unui băţ de frigărui, găuriţi lateralele măştii, pentru a putea trece prin ele elasticul.

Tăiaţi ziarul sau hârtia A4 în fâşii şi pătrate, mai mici sau mai mari, cu ajutorul cărora veţi putea acoperi suprafeţe de diverse dimensiuni.

O mică pauză, pentru câteva lămuriri suplimentare. Aşa cum am descoperit din experienţă, din punctul de vedere al mulării perfecte pe suprafaţa măştii, ziarul este mult mai bun, fiind mai subţire şi distribuindu-se mai omogen. Din punctul de vedere al aspectului final, hârtia albă se acoperă mai bine cu vopsea, deci nu vor exista variaţii de nuanţe între părţile de alb şi negru ale ziarului. În total, cel mai bine ar fi să folosiţi o hârtie albă/bej, subţire şi suplă, din cea folosită la împachetat.

Aplicaţi aracet pe bucăţile de ziar sau coală şi lipiţi-le pe mască, pe exterior.

Refaceţi găurile pentru elastic, înţepând masca în aceleaşi locuri.

Lăsaţi la uscat câteva ore (sau chiar o zi), apoi aplicaţi ziare şi aracet pe interiorul măştii.

Tot acum, daţi un nou strat şi pe suprafaţa exterioară. Nu uitaţi să marcaţi din nou găurile pentru elastic.

Lăsaţi iarăşi la uscat o zi, apoi începeţi vopsirea. Este recomandat să utilizaţi culori acrilice, care au o capacitate de acoperire superioară acuarelelor (ca intensitate şi omogenitate).

Din nou uscarea, apoi aplicarea unui al doilea strat. Sau unui al treilea, dacă este cazul.

Pictaţi apoi masca în detaliile dorite.

Treceţi elasticul prin găuri şi înnodaţi-l la capete.

Şi nu uitaţi să inventaţi şi câteva poveşti în care să implicaţi supereroul proaspăt apărut în galeria personajelor care salvează lumea!

Bărcuţe din polistiren expandat

Pe lista preocupărilor de vară, am trecut din timp şi realizarea unor bărcuţe de navigaţie uşoară şi lipsită de pericole. Adică, pe scurt, în cadă.

Pentru poze am folosit un lighenaş, despre care sunt însă convinsă că nu redă adevărata dimensiune a capacităţilor noastre marinăreşti şi nici potenţialul de distracţie al unor astfel de nave, care pot fi, după caz, de război sau de croazieră. Cei doi băieţi ai mei au mizat mai mult pe prima variantă.

Materiale necesare: două bucăţi de polisteren exapandat de formă dreptunghiulară, folie de aluminiu, două beţe de frigărui, hârtie colorată.

Zăpada artificială provine, bineînţeles, de la un ambalaj oarecare (mi se pare că al nostru era de la un volan de jucărie). Aceasta se taie în dreptunghiuri potrivite şi cu o suprafaţă destul de mare pentru a le asigura plutirea.

Din folia de aluminiu (pentru gătit) de taie două dreptunghiuri ceva mai mari decât cele de polistiren, pentru a putea acoperi complet bărcuţele.

Dreptunghiurile se învelesc în folie de aluminiu şi se împachetează bine (mai ales la capete), ca să nu se desfacă. Acest lucru este important, pentru a nu risca un accident acvatic tocmai în toiul distracţiei.

Beţele de frigărui de colorează cu acuarele simple (doar vopseaua, fără adaos de apă dacă se poate; dacă nu, apa trebuie să fie într-o proporţie cât mai mică). Apoi se taie din ele un sfert şi se păstrează partea mai mare.

Cu vârful ascuţit al beţelor se înţeapă ferm bărcuţa către o laterală, apoi se înfige băţul cu partea boantă în suprafaţa jucăriei. 

Avem, deja, catargul. Deci, trebuie să avem şi steagul.

Din hârtie colorată sau, mai bine, din carton imprimat, se taie două dreptunghiuri. Acestea se înfig în beţele de frigărui.

Noi (adică eu) am făcut două mici greşeli. Am folosit hârtie obişnuită şi stindardele s-au cam îndoit din pricina aburului. Doi: am folosit steaguri diferite cromatic şi am fost nevoită să mă răzgândesc, pentru ca niciunul dintre copii să nu aibă un steag mai prejos sau... mai presus. În poze apar ambele variante.

La cererea băiatului meu cel mare, am făcut şi o fotografie experiment (invert colors), care lui i s-a părut foarte simpatică şi demnă de a fi imortalizată şi în spaţiul virtual.