Povestea acestui
bricolaj începe într-o bună dimineaţă, când fiul meu cel mare s-a trezit că
vrea un papion. Băiatul cel mic, cum nu se lasă niciodată mai prejos, hop, că
vrea şi el acelaşi lucru, neştiind prea bine ce înseamnă.
Am schimbat
vorba, crezând că scap. Dar, cine are copii ştie bine că, de fapt, evitarea e
doar o amânare. Cel puţin băieţii mei o capacitate incredibilă de a insista şi
de a reveni la ideilor lor, exact când crezi că au renunţat.
Pe scurt, m-au
convins. Am început să-mi inventariez materialele disponibile. Din păcate, n-am
descoperit nimic util. Dar, cum văzusem undeva, cândva nişte papioane din
fermoare, m-am hotărât să încerc şi eu. Nu ştiam nimic despre „tehnica” de
realizare, deci am fost nevoită să improvizez.
Materiale necesare: fermoare (de preferinţă colorate, dar n-a fost
cazul nostru), ac şi aţă, panglică decorativă, „arici” sau (aşa cum am folosit
eu la repezeală) bandă dublu adezivă.
Fermoarele se
taie la capete.
Cele două capete
se îndoaie apoi către interior, cusându-se, pe rând, în mijlocul fermoarului.
Obţinem, astfel, un mic fluturaş.
Pentru ca din
acest fluturaş să creăm viitorul papion, strângem mijlocul lui cu două degete
şi, pentru a rămâne sub această formă, îl coasem.
După aceea, tăiem
din panglica decorativă o bucată mică, atâta cât să poată fi înfăşurată pe
fluturaşul din fermoar şi cusută peste acesta.
O altă bucată de
panglică, mai lungă, ne va ajuta să creăm banda de prindere. Aceasta se va
ataşa de papion trecând-o prin inelul făcut mai devreme.
Pentru a prinde
papionul la gât, la capetele panglicii se va coase un „arici” sau, dacă vă grăbiţi
sau nu aveţi prin casă material tip scai, puteţi utiliza, ca mine, o bucată
mică, dar rezistentă de bandă dublu adezivă.
foarte ingenioase! imi place mult cum au iesit.
RăspundețiȘtergereMultumesc!
RăspundețiȘtergere