Alfabetarul cu buzunare

Gata vacanţa, gata cu leneveala!  Ne punem pe treabă!

Pentru că se apropie şcoala şi toată lumea are deja rechizitele, hăinuţele şi accesoriile gata pregătite, m-am gândit la o propunere care să ne mai dea ceva de lucru până în prima zi de (re)întâlnire a celor mici cu colegii.

Este un proiect de durată şi suficient de complicat ca să dea bătăi de cap, dar asta-i şi toată distracţia, până la urmă, nu?

Numele de „alfabetar” este dat pentru că nu prea ştiam cum să-l numesc. De fapt, este un joc cu litere, pentru ca cei mici să înveţe cum arată şi se pronunţă literele, dar mai ales să ghicească cu ce literă încep diverse cuvinte. Ajută, adică, procesul de recunoaştere a sunetului şi de asociere a acestuia cu forma sa grafică, proces destul de complicat la vârste mici.

Materiale necesare: o bucată mare de material, resturi de materiale textile, bandă dublu adezivă, lipici, panglică roşie, sclipici.

Pe lângă materialele de mai sus, e nevoie de câteva cartonaşe cu diverse obiecte, pe care cel mic să le identifice, apoi să spună cu ce sunet/literă încep şi cărora să le găsească loc în buzunarul pe care se află litera cu pricina. Cam astea ar fi regulile jocului.

Din resturile de materiale decupaţi un număr de 25 de buzunare. Eu, renunţând la litera y, cu care nu încep cuvinte prea multe, am adăugat buzunare individuale pentru s şi ş, respectiv t şi ţ. Aşa am ajuns la cifra de 25 buzunare, dar numărul poate varia.

Apoi, am trecut la decuparea literelor, mari şi mici. Este o operaţiune destul de plictisitoare pe alocuri, recunosc...

Literele se lipesc cu aracet pe buzunare. E un lipici de încredere, care nu cedează prea uşor.

Urmează, logic, coaserea buzunarelor pe bucata mare de material. După cum aţi văzut însă în lista cu materiale necesare, nu există ac şi aţă, deci ceva s-a schimbat în procesul de fabricaţie. M-am oprit puţin şi m-am gândit. Va dura mult, materialele sunt foarte diverse ca textură, vor fi diferenţe de „aşezare” pe materialul-suport, nu vor da bine etc. Deci, am apelat la o scurtătură. Efort mai mic, timp câştigat. Am lipi, deci, buzunarele cu bandă dublu adezivă. Rezistă bine, greşelile de poziţionare pot fi îndreptate, arată ok... Am pus banda adezivă pe tot conturul buzunarului, apoi l-am aplicat pe materialul-suport.

După toată povestea asta, este bine să vă ocupaţi şi de finisarea materialului folosit ca suport. Dacă are marginile zdrenţuite sau nu perfect drepte, rezolvaţi-le decorând cele patru margini cu panglică. Pentru a fi la fel de simplu, folosiţi tot bandă dublu adezivă. Desfăşuraţi panglica, lipiţi peste ea o parte a bandei adezive, apoi desprindeţi cealaltă parte cu lipici şi aplicaţi-o pe material.

Pentru că banda adezivă cu care am lucrat era mai lată decât panglica şi greu de tăiat pentru că se lipeşte bine de tot foarfeca de ea, am rulat către interior marginile şi, ca să nu se vadă urât, am presărat pe partea rulată sclipici.

Am decorat apoi tot fundalul cu floricele, fluturaşi, steluţe etc.

Gândit pentru a sta pe uşa camerei copiilor, alfabetarul nostru s-a mutat des şi chiar a funcţionat o vreme şi ca un soi de cuvertură pentru pătuţul băiatului cel mare. Arată simpatic şi în acest rol.