Pictatul melcilor este o pasiune foarte veche, pentru că îmi plac mult aceste gasteropode, atât vii (chiar aşa superneajutorate cum sunt ele), cât şi – iată – de mult plecate într-o lume mai bună :).
De asemenea, cred că cele din care a mai rămas numai o biată cochilie merită o înfăţişare mai spectaculoasă şi, desigur, o soartă mai bună. În fond, nu mai au nevoie de camuflare!
Mare lucru nu ar fi de spus. "Procesul tehnologic" e simplu. Se adună cochilii de melci de prin grădini, parcuri, spaţii verzi din faţa blocului, se spală bine de noroi şi se exercită asupra lor toată fantezia disponibilă la un moment dat.
Cam atât. I-am pozat şi i-am postat.
A! Printre ei s-a amestecat şi o scoică.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu