Fluture din petale de flori uscate

Doar ne ştiţi! În ultima vreme, unde e un concurs de creativitate, hop şi noi. Ne ajută şi faptul că e vacanţă şi băieţii mei se plictisesc... am mai spus. În plus, cum am câştigat deja un premiu mulţumitor la minimax, am decis să ne încercăm şansele şi în altă competiţie.

Acum, e vorba de concursul digi, cel cu fluturii – „Fluturii tropicali vii din perspectiva ta” e denumirea lui completă şi exactă.

Mai întâi, am gândit o strategie. Curăţenia generală ne-a făcut să descoperim că aveam puse la păstrare, pentru momentul oportun, nişte petale uscate foarte interesante. Şi iată şi momentul oportun! Le vom folosi pentru crearea fluturelui.

Apoi, ne-am pus pe treabă. Am pregătit rapid locul de lucru, foile, culorile...

Dar am sărit o etapă, nu? Cea cu materialele necesare.

Deci, materialele necesare sunt: o coală A4, creion negru, aracet, petale uscate, acuarele, sclipici albastru.

Pe foaia A4, am desenat mai întâi fluturele. Sper că e tropical, dar mai curând este strict imaginar.

Am uns interiorul fiecărei aripi cu aracet din plin. 

Peste, am aplicat petalele. Am avut noroc, pentru că, la capăt, acestea au o dungă neagră foarte drăguţă, care a dat un ceva în plus fluturaşului nostru. Şi mai multă coerenţă.

Am aranjat mai întâi petalele ca să vedem cum arată fiecare petală completă, apoi am început lipirea, treptată, a petalelor uscate. 

Am presat bine, ca să se lipească aşa cum trebuie şi am aşteptat până la o relativă uscare a unei aripi, pentru a putea trece mai departe.

Am lipit şi corpul fluturaşului, dintr-o petală ceva mai mare şi exact cu forma de care aveam nevoie: alungită şi ascuţită la un capăt.

În fine, am terminat de lipit fluturaşul.

Am colorat corpul cu albastru închis, am aplicat câteva dungi şi punctuleţe de culoare şi pe aripi.

Profitând de locurile unde aracetul nu era total uscat, ca şi de proaspăta culoare aplicată ici-acolo, am presărat sclipici albastru pe aceste zone, iar acesta a aderat imediat.

Iată-l şi complet, din punctul meu de vedere:

Dar punctul meu de vedere nu a coincis cu cel al băieţelului meu cel mare, care i-a mai adăugat câteva tuşe artistice de final, făcându-l cu adevărat perfect!

Cum se face un puzzle

Cum spuneam, vacanţa este mai complicată uneori decât mersul la şcoală sau la grădi.

Şi pentru părinţi, care, în cazul fericit în care au şi ei „vacanţa” lor, trebuie să inventeze noi şi noi activităţi pentru copii, dar şi pentru pitici, care se cam plicti, lipsiţi de un program clar şi zilnic.

Ca să ne menţinem în formă, inventăm, deci, cu mare spor. Astăzi, un puzzle.

Da, mai avem şi altele, chiar şi 3 D, dar ce să facem cu ele, după ce le-am rezolvat deja?

Şi apoi, e distractiv să facem şi procesul invers. De la imaginea completă la piese disparate. În plus, rezolvarea lui ulterioară, chiar dacă nu pare la prima vedere, nu e chiar atât de simplă.

Bun! Cam atât cu introducerea...

Materiale necesare: o imagine oarecare, printată pe carton; un creion cerat negru; o monedă.

Imaginea trebuie să fie mai simplă pentru copiii mai mici, mai complicată pentru cei mari, dar fără detalii complicate. Noi am ales un căluţ surprins în galop.

Cartonul se întoarce pe faţa albă. Pe aceasta se trasează un caroiaj cu căsuţe destul de mari (cam de 5-7 cm).

Apoi, cu ajutorul monedei, se trasează jumătăţi de cerc la îmbinarea căsuţelor, aleatoriu, dar având grijă să aveţi la fiecare dintre pătrate/dreptunghiuri fie decupaj, fie o jumătate de cerc adăugată, fie amândouă variantele, pentru a face puzzle-ul cât mai atractiv.

După aceea, se taie cu grijă căsuţele, urmând conturul trasat cu ajutorul monedei.

Următoarea etapă: refacerea puzzle-ului în sens invers, adică de la piese la imaginea întreagă.

  

Pietre pictate – Joc „ghiceşte animalele”

Aveţi nevoie, desigur, de câteva pietre (chiar cu forme neregulate, dar cât mai variate) şi de culori tempera.

Am gândit acest proiect ca pe un joc pentru cei mici. Pietrele sunt pictate în aşa fel încât să imite aspectul unui animal (arici, zebră, gărgăriţă, crocodil... pe celelalte vă las să le ghiciţi singuri :)), iar copilaşul să poată descoperi aparţinătorul.

În funcţie de vârsta copilului, jocul se poate continua cu alte întrebări despre unde trăieşte animalul respectiv, ce mănâncă, ce duşmani naturali are etc.

Mikado din beţe de frigărui

... şi puţin reinterpretat.

Unul din jocurile copilăriei de altădată (nu de foarte de mult) era celebru maroco, jocul cu beţe colorate, care trebuiau extrase cu răbdare din grămada dezordonată aruncată pe jos, în aşa fel încât să nu se mişte niciun alt băţ.

Am aflat acum că jocul se numeşte, de fapt, mikado. Detalii...

Pentru că nu l-am mai găsit în magazine, m-am gândit să-l fac chiar eu. Din ce? Din beţe de frigărui colorate.

Ca un fel de regulament

Fiecare jucător încearcă pe rând să extragă câte un băţ. Dacă mişcă alte beţe, vine rândul altui jucător.

Fiecare băţ, în funcţie de culoare, are câte un punctaj. Câştigă, desigur, jucătorul care adună cele mai multe puncte la final.

Beţele

5 beţe roşii - 2 puncte fiecare

5 beţe albastre – 3 puncte fiecare

5 beţe roşii cu alb – 4 puncte fiecare

5 beţe albastru cu alb - 5 puncte fiecare

3 beţe verzi – 8 puncte fiecare

3 beţe portocalii – 9 puncte fiecare

3 beţe mov – 10 puncte fiecare

mikado – băţul negru - 20 de puncte.

În total – 171 de puncte.

Succes!